Teritoriile împădurite ocupă o suprafață de 760 800 ari (18,22 % din teritoriul comunei Krushari, la o medie pe raza regiunii Dobrich de 11,32%). Predomină pădurile cu o vârstă de până în 50 ani, care reprezintă aproximativ 70% din suprafața împădurită. Sunt preponderente următoarele specii de copacii: stejarul turcesc, stejarul pedunculat, gârnița, carpenul oriental, salcâmul, glădița, stejarul pufos, mojdreanul, arțarul, teiul argintiu și altele; plante și specii de arbuști: sunătoarea, coada șoricelului, cicoarea, cornul, alunul, păducelul, torțelul, sânziana, măselarița, gura leului, brusturele, Spinul lui Cristos, pătlagina, porumbarul, măceșul, măcrișul, socul negru etc. Dintre speciile de animale ce pot fi întâlnite aici amintim: cerbul roșu, căprioara, mistrețul, iepurele, fazanul, potârnichea, șacalul, vulpea, bursucul, viezurele, pisica sălbatică, popândăul, pârșul mare, corbul, cioara, bufnița, șoricarul, cucuveaua etc.
Arii protejate și biodiversitate
Canionul Suha Reka și împrejurimile sale reprezintă o atracție turistică naturală și arheologică, atât pentru regiunea Dobrich, cât și pentru întreaga Dobroge. În antichitate, Suha Reka (Râul Secat) a fost cea mai mare sursă de apă dulce din Dobrogea continentală și era navigabil. Din perspectivă arheologică, canionul păstrează rămășițele vechilor culturi și civilizații. Suha Reka începe cu trei brațe din platoul Frangen și Dobrogea. În trecutul nu prea îndepărtat acesta curgea spre nord și se vărsa în Lacul Oltina (România actuală). Valea păstrează în continuare fauna sălbatică și o mare varietate de specii, dintre care multe sunt rare și amenințate cu dispariția. O mare parte din bogăția florei ce se regăsește pe teritoriul arealului format de Suha Reka este inclusă în Cartea Roșie a Bulgariei. În păduri se găsesc peste 120 de specii de plante medicinale. Pe tronsonul bulgar al canionului Suha Reka se întâlnesc 132 specii de păsări, dintre care 98 cuibăresc aici, iar restul sunt călătoare. 32 de specii de păsări sălbatice din zonă au un statut special, fiind incluse pe lista celor amenințate cu dispariția în Bulgaria și la nivel european. Într-un număr relativ mare se regăsesc păsările înotătoare. Peșterile și grotele formate reprezintă adăpost pentru un număr relativ mare de lilieci. Aici au fost găsite exemplare unice de liliac cu potcoavă, liliac mic cu potcoavă și liliac cărămiziu, care se află pe lista speciilor pe cale de dispariție la nivel mondial. Au fost cartografiate 31 de peșteri pe teritoriul comunei Krushari și toate se află pe raza satelor aflate în valea râului Suha Reka (Gaber, Efreytor Bakalovo, Zimnița, Kapitan Dimitrovo și Ognyanovo). Acestea au fost incluse în Arealul Protejat Suha Reka, cu o suprafață totală de 2 307,92 hectare, stabilit prin Ordinul Ministrului nr. RD -538/12.07.2007, emis de Ministerul Apelor și Mediului. Prin acesta se urmărește conservarea unui teritoriu cu peisaj caracteristic care include zone uscate tipice, părți conservate ale stepei pitorești, platouri stâncoase, protecția habitatelor speciilor de plante protejate, rare și vulnerabile.
Arealul protejat Suha Reka este una din zonele protejate conform Directivei păsărilor (SPA) BG0002048, fiind inclusă în Zona Ecologică Europeană Natura 2000, pentru protejarea și întreținerea habitatului păsărilor și cuprinde teritorii suplimentare din vatra satelor Alexandria, Gaber, Efreytor Bakalovo, Zimnița, Kapitan Dimitrovo, Ognyanovo, Severți, Telerig, cu o suprafață totală de 25 437,78 ha.
Scopul constituirii arealului protejat este conservarea și întreținerea habitatelor acestor specii de păsări pentru a se atinge o stare de conservare favorabilă pentru Pelicanul roz (Pelecanus onocrotalus), Pelicanul creț (Pelecanus crispus), Egreta albă mică (Egretta garzetta), Barza neagră (Ciconia nigra), Barza albă (Ciconia ciconia), Lopătarul alb (Platalea leucorodia), Gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) etc.) și refacerea habitatelor speciilor de păsări care trebuie să-și îmbunătățească starea de conservare, cum sunt Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), Uliul porumbar (Accipiter gentilis), Uliul păsărar (Accipiter nisus), Șorecarul comun (Buteo buteo), Șorecarul încălțat (Buteo lagopus), Vânturelul roșu (Falco tinnunculus), Șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), Sitarul de mal (Limosa limosa).
Monumente cultural-istorice
Zona Krushari este bogată în monumente arheologice, dar multe sunt insuficient cercetate. În jurul satelor Dobrin, Severnyak, Lozenets, Telerig, Gaber, etc., încă sunt descoperite morminte antice, ceea ce reprezintă un semn al înfloririi civilizației în această epocă istorică aici. Cele mai numeroase și variate sunt monumentele din perioada romană și bizantină timpurie. Între descoperiri se remarcă ceramica romană și medievală bulgară, așezări antice și medievale, unele dintre ele fortificate (așa-numitele “kale”) și chiar apeducte.
În zonă există peșteri unice declarate monumente arheologice. Putem enumera Mănăstirea rupestră “Gyaur Eveli” (sălașe ale Neverneșilor), lanțul de peșteri Kara Kaya (Piatra Neagră) și Peștera Balaban Kaya (Piatra Mare). “Gyaur Eveli” este una dintre cele mai vechi mănăstiri în piatră, nu numai pe teritoriile bulgare, ci și pe întreg teritoriul Europei.
Pe teritoriul municipiului Krushari se află una din cele mai mari fortificații antice din ținuturile Dobrogei de astăzi – cetatea Zaldapa. Este locul de naștere al lui Vitalian, lider al faimoasei revolte împotriva împăratului Anastasius, care s-a transformat apoi într-un război civil timp de 5 ani. Așezarea este situată în Kaleto, între satele Abrit și Dobrin. Există un total de 32 turnuri de fortărețe de diferite forme și dimensiuni, 3 porți principale și 2 porți mai mici. Apariția sistemului de fortificație demonstrează originea sa romană târzie. Măreția complexului Zaldapa (ce se întinde pe o suprafață de peste 35 ha) și aspectul monumental al construcțiilor prezente nu lasă nici o îndoială că ar trebui să fie incluse printre cele mai mari și cele mai importante centre urbane antice târzii din această parte a Peninsulei Balcanice.
La o distanță de aproximativ 1,5 km la nord-vest de satul Alexandria (Kapaklia), printre ulmii seculari se află lăcașul sfânt ce servea pentru slujirea a două confesiuni: Mustafa Kanaat – Sf. Ilie, fiind cunoscut în rândul localnicilor ca “Teke-ul din lemn”. Tekeul din lemn este un așezământ unic de acest tip pentru întreaga Bulgarie de Nord-Est și datează din sec. ХVІІ-ХVІІІ.
În satul Poruchik Kardjievo există un alt sanctuar – Kaib Dede. Situat în partea de vest a satului, într-o râpă, pe suprafața unuia dintre cartierele complet pustiite, este asociat cu mormântul sfântului se află la aproximativ 20 de metri la dreapta unei fântâni, într-o zonă cu mulți arbori și arbuști. Faptul că o mare parte din monumentele istorice și culturale de pe teritoriul comunei nu au fost investigate, constituie dovezi ale potențialului real pentru cercetarea, promovarea și valorificarea patrimoniului istoric, care să contribuie la crearea de produse turistice integrate și să atragă interesul pentru obiectivele din zonă.
