Cetatea, romană și romano-bizantină Carsium, a fost construită pe o fortăreață timpurie getică în a doua jumătate a secolului I d.Hr. La începutul secolul II d.Hr., în timpul războaielor dacice, în anul 103 d.Hr. împăratul Traian a întărit cetatea cu ziduri de piatră.
Cetatea este menționată în toate documentele din antichitate, începând cu secolul al II-lea î.Hr. până la începutul secolului al VII-lea (Ptolemeu, Tabula Peutingeriană, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul este de origine getică și este asociat cu relieful stâncos.
Cetatea a fost construită pe malul fluviului Dunărea, în aproprierea celui mai important vad de trecere a Dunării spre Câmpia Ialomiței. Acesta a furnizat legătura dintre comunitățile romane și romanizate la sud și la nord de Dunăre. În creștinismul timpuriu, a fost un important centru spiritual.
Coordonate: 44.68147, 27.95271
Sursele istorice indică distrugerea cetății în timpul invaziilor barbare și restaurarea sa de către Constantin cel Mare și Justinian. În cercetarea sa au fost descoperite materiale arheologice de o mare importanță științifică și expozițională. Acestea sunt: elemente de fortificație, resturi de construcții, inventar funerar, materiale ceramice, material numismatic etc.
Hârșova este cunoscută prin cel mai mare număr de borne de drum roman (stîlpi miliari) din Dobrogea – zece până acum. Acest lucru indică faptul că autoritățile locale romane au reparat și menținut în condiții excelente drumurile care au asigurat legătura fie pe limesul Dunării, fie în provincie. Astfel orașul a dobândit o importanță mare comercială și de tranzit.
